Am stat de vorbă cu foarte mulţi colegi din clase diferite IX-XII şi cu alţi elevi din şcoli diferite din oraşul Cluj şi am cules diverse informaţii referitoare la cauzele ce determină „chiulul”. Procentual, aproximativ 90% dintre cei chestionaţi au spus că programa şcolară este foarte încărcată: de lunea până miercurea se fac 7 ore, iar joia şi vinerea se fac 6 ore, la acestea se adaugă drumul dus-întors la şcoală (în special la navetişti unde necesită mai mult timp), plus timpul alocat pentru teme. Dacă le adunăm toate acestea, toţi susţin că devin sufocant cu un consum de energie psihică si fizică.

  Absenteismul în şcoală este un fenomen prezent care preocupă întregul sistem educaţional de învăţământ din întreaga lume. Bineinţeles că pe mine m-a preocupat cel din sistemul românesc.

   Neavând cunoştinţele necesare pentru un studiu ştiinţific de cercetare statistică pentru a stabili cauzele determinante ale „chiulului” am facut o „statistică”, pe măsura cunoştinţelor mele.

   Am stat de vorbă  cu foarte mulţi colegi din clase diferite (IX-XII) şi cu alţi elevi din şcoli diferite din oraşul Cluj-Napoca şi am cules diverse informaţii referitoare la cauzele ce determină „chiulul”.

   Procentual, aproximativ 90% dintre cei chestionaţi au spus că programa şcolară  este foarte încărcată: de lunea până miercurea se fac 7 ore, iar joia şi vinerea se fac 6 ore, la acestea se adaugă drumul dus-întors la şcoală (în special la navetişti unde necesită mai mult timp), plus timpul alocat pentru teme. Dacă le adunăm toate acestea, toţi susţin că programul devine sufocant,  cu un consum de energie psihică si fizică.

1. Sub această presiune a acestei programe şcolare, toţi care o reclamă îmi spun că simt nevoia să „chiulească” de la unele ore pentru a-şi „încărca bateriile”, mergând în baruri la o ţigară, cafea, suc etc şi, din păcate, practicând şi jocuri de noroc.

2. O altă categorie care reclamă aceeaşi programă încărcată au probleme de interacţiune colectivă, aceştia făcând parte din rândul celor introvertiţi care preferă să „chiulească” frecvent de la şcoală pentru a scăpa de ironia colegilor, uneori chiar şi a profesorilor, astfel evitând umilinţa.

3.  Alţii sunt determinaţi să „chiulească” din motive economice, lipsa banilor pentru satisfacerea strictului necesar (haine, carţi, mâncare etc) cauză care îi determină să „chiulească” de la şcoală pentru a lucra cu ora şi astfel câştigând bani.

4.  Mai există  o altă categorie care fac parte din rândul celor nesupravegheaţi, spunându-mi „E cool, a mei sunt plecaţi dincolo la muncă. Sunt acasă doar cu buna, n-am greţuri. Buna nu vede, nu aude.”

5.  Să nu uităm  şi categoria general-valabilă a celor care chiulesc că  nu au tema făcută sau nu şi-au învăţat la o materie, iar prin chiul evită o notă mică care i-ar putea strica media, recunosc că şi eu am aplicat câteodată această metodă.

6.  Ce-i mai grav că pe lângă toate aceste cauze determinate se mai adaugă la o anumită categorie un dezinteres total faţă de instruirea şcolară fapt ce aduce „chiulul” până la abandonul şcolar.

7.  Îmi cer scuzele de rigoare întregului cadru profesoral, faţă de care am un deosebit respect, dar mai există o categorie de elevi care „chiulesc” de la anumite materii din cauza abilităţilor pedagogice precare şi caracterul dificil al unor profesori ce-i determină pe unii elevi să deteste alături de profesor şi materia respectivă şi astfel se naşte „chiulul”.

   Acest fenomen a existat în trecut, există şi în prezent, cu siguranţă va exista şi în viitor. Singurul lucru bun pe care îl putem face este diminuarea lui pentru că eliminarea este imposibilă. 
 
 
 

                                                  Antonia Bătăiosu (XII E)