Avem oaspeţi de seamă în liceul nostru. Sunt profesori noi in liceul nostru, mai proaspeţi, mai energici şi, prin urmare, mai asemănători cu noi. Urmează să se prezinte fiecare, în ordinea sosirii răspunsurilor la redacţia noastră. Pentru început, are cuvântul d-ra prof. Victoria Albulesc.

1. Faceţi o scurtă prezentare a personalităţii Dv. şi, implicit, a carierei dumneavoastre didactice.

     Nu de foarte mult timp mi-am inceput cariera didactică, sunt incă o “novice” în ale meseriei, tinzînd spre o continuă evoluţie.

2. Cum vă caracterizaţi în câteva cuvinte?

    Un vulcan nestins de dăruire  care-şi croieşte propria vale de lavă spre punctul dorit.

3. Ce v-a determinat să alegeţi această profesie?

    De multe ori consider că lumea se îndreaptă spre o cale greşită, drept consecinţă am luat hotărîrea să schimb o părticică din viitorul acesteia.Afirm că meseria de profesor este ca un semn de circulaţie care-ţi indică binele şi răul, cunoaşterea şi necunoaşterea, prin urmare încerc, de fiecare dată, să îi încurajez să găsească cele mai bune repere şi să-şi descopere propriile idealuri.

4. Constituie un impediment faptul că navetaţi, mai ales dacă sunteţi diriginte sau aţi dori să fiţi mai aproape de viaţa educativă din unitatea noastră şcolară?

    Sistemul şcolar are o filosofie greşită, ca şi un posibil mentor al unei clase ar trebui  să te implici mai mult în activitatăţile extraşcolare, pentru că un elev este elev atât în şcoală, cât şi în afara ei, din această cauză mă simt frustrată de-a dreptul că nu am timpul necesar de a fi mai aproape de viaţa educativă a elevului.

    În mod tradiţional, şcoala reprezintă un punct cheie în viaţa socială a unui oraş. Ea este un centru de gravitaţie atât al elevilor, cât şi al părinţilor. Cu cât eşti mai aproape de comunitatea lor, cu atât şcoala îşi lasă amprenta mai adânc în viaţa comunităţii.

5. Care este prima impresie pe care v-a provocat-o liceul nostru?

     „Liceu, cimitir al tinereţii mele... ”

6. Ce metode preferaţi la orele dumneavoastră, pentru a vă impune în faţa claselor?

    Cred că cea mai bună metodă este RESPECTUL. Nu există metodă de a impune respect, ci doar de  a-l implementa ca atare. În momentul în care există respect din partea elevilor, poţi să aplici orice metodă didactică.

7.  După opinia dumneavoastră, cum ar trebui să fie elevul ideal?

     Elevul ideal este o conexiune între cer şi pământ, adică între cunoaştere şi înţelepciune. Puntea de legătură se face întotdeauna prin multă muncă, înţelegere şi dedicare. Ca drept răsplată a cestor lucruri, el se desăvârşeşte în înţelepciune. Ceea ce-i lipseşte elevului de azi sunt punctele de reper şi sistemul de ancoraj în realitate.

8. Faceţi o comparaţie între elevii din liceul nostru şi elevii de la alte şcoli unde aţi mai predat (dacă aţi mai predat) sau alţi elevi, în general.

    Precum un  munte îşi trimite văile spre mare, aşa şi crăişorii munţilor au găsit întotdeauna în liceul nostru o punte spre viitorul pruncilor lor. Mă bucur  că noi,cei de la Liceul Teoretic „Octavian Goga”, de cele ami multe ori, nu i-am dezamăgit.

9. Ne-aţi putea da câteva asemănări şi deosebiri dintre adolescentul de azi şi adolescentul care aţi fost dumneavoastră cândva?

    Trăind în agonia amintirilor, de multe ori trăiesc alături de ei ceea ce am trăit şi eu alături de mine în trecut. Şcoala este la fel ca şi un tren care de fiecare dată opreşte în aceeaşi staţie, dar de cele mai multe ori cu alţi călători. Cu alte cuvinte  noi, profesorii, suntem cei care dăm semnalul trenului să plece din staţie, dar de fiecare dată ne uităm în urmă să nu rămînă nimeni. Momentul în care urcăm în vagon, priveam lumea oarecum confuză, poate datorită geamurilor aburinde sau feeriei mele de adolescentă, mă bucuram de orice moment, de orice socializare cu camarazii  mei de călătorie, iar acum, stând în gară privesc cum alţi oameni cu alte feţe, cu alte mentalităţi sau poate cu alte principii urcă în tren. De multe ori reperele din tren devin confuze. Privind acum cu obiectivitate şi cu oarecare detaşare observ că generaţiile actuale nu mai ştiu să se bucure de fiecare moment, să găsească în minusculele momente o comoară de bucurie!

10. Un mesaj final pentru elevii liceului nostru.

      Nu poţi schimba direcţia vântului, dar poţi încerca să schimbi poziţia velelor, astfel încât să ajungi întotdeauna acolo unde doreşti!

Interviu realizat de clasele de jurnalism (XII E, XII D, XI E, XI D)