|
"Dacă eşti leneş, comod, superficial, blazat, mai bine te depărtezi de jurnalism".
Din colţul laminat al acestui site, vă scriu sub imboldul dragostei ce ne animă în inocularea pasiunii pentru jurnalism.
Nu suntem profesionişti, dar tindem într-un fel spre nişte standarde grele, înalte, dar accesibile. Eu cred că jurnalismul înseamnă arta cuvântului (cartea de vizită) şi simţul ştirii (esenţa). Să stai la pândă ca un lup flămând de realitatea din jur şi să o sfâşii, să-i extragi măduva şi sângele cald. Dacă eşti leneş, comod, superficial, blazat, mai bine te depărtezi de această profesie.
Sunt îndeajuns de mulţi elevi care cochetează cu ideea de a se înscrie la Facultatea de Jurnalism. De multe ori, ea este o fiţă. Dincolo de modă, această dorinţă pleacă din nevoia firească a tinerilor de a deveni cunoscuti (celebri) din punct de vedere social. Nu îi critic. Visarea, ca stare specifică vârstei, e binevenită, pentru că ea alimentează energii şi pasiuni. Dar noi nu ştim să facem un lucru simplu: să muncim. Să fim competenţi pe un domeniu anume. Să fim oneşti cel puţin cu noi înşine. M-am distrat teribil când unii elevi m-au suspectat că aş câştiga bani de pe urma acestui site. Adică, încerc să înţeleg posibila revoltă a respectivilor, că eu, chipurile, m-aş folosi de condeiele lor proaspete în folos personal. No comment! (Nici măcar nu avem o reclamă comercială pe site care să aducă un minim venit!).
Altceva doresc să spun. Se reproşează site-ului că el găzduieşte articole din ce în ce mai slabe, că noi am coborî standardele. Cu siguranţă că nu îmi doresc aşa ceva. E adevărat că sunt generaţii din ce în ce mai slab pregătite, din varii motive. Dar în primul rând sunt profesor şi nu îmi doresc să ucid speranţele unor copii de a se exprima pe ei înşişi. Aşa cu stângăciile lor. Cu frustrările lor. Cu sărăcia în care ne scufundăm cu toţii. Cu lipsa de educaţie a lor pentru care cu toţii – educatori, părinţi şi societatea în ansamblul ei – ne simţim responsabili. În clasă simt aceste neajusuri şi mă bucur cel mai mult când îi fac să creadă în forţele lor. Pe acest site, asta îmi propun. Nu performanţe. Nu o elită. Nu mi-am dorit să iau premii mari la judeţ. Ci faptul că site-ul trăieşte, pulsează de audienţă. Sigur, că audienţa asta e o sabie cu două tăişuri. Pe de o parte, te urcă pe culmile succesului, măsurat prin numărul de cititori. Pe de altă parte, te poate coborî încet şi sigur în mediocritate. Cum scăpăm de aceasta din urmă? Nu ştiu. Mass-media românească e în atare situaţie. O mass-medie polarizată şi simplificată în două tabere vajnice care scapă nuanţa, profunzimea. E vorba de o duşmănie şi o viclenie machiavelică ridicată la nivel de artă.
Asta suntem şi cu asta mergem înainte. Îmi doresc să stârpesc valul de prostie şi ignobilism din jur. Dar dacă o numesc, nu voi putea să o reperez, ci poate să o ostracizez nemeritat. Prostia din jur este meteahna noastră, de care ne molipsim pe nesimţite, fără să recunoaştem plaga, pe care o purtăm cu toţii în sufletele noastre.
Dinu Bălan |
