Vreau să-ţi spun ceva, ceva ce unii nici n-ar bănui...

Dragă prietene,

     Aş vrea să-ţi spun ceva. Nu cred că aş putea să-ţi spun asta în faţă şi sper ca acest lucru să nu te deranjeze prea tare. Mi se pare mult mai uşor să scriu ceea ce gândesc.

     Vreau să-ţi spun ceva, ceva ce unii nici n-ar bănui. Nu ştiu cum sau de ce, dar fără tine mă simt singură. Nu, foarte singură. O zi fără tine parcă ar fi zeci de ani. Mă simt slăbită, chiar tristă. Deşi eşti doar un amic, ai ocupat un loc destul de important în inima mea, în sufletul meu. Uneori îmi imaginez că suntem doar noi doi, singuri în ploaie şi că picăturile reci se lovesc corpurile noastre tremurânde. Mă imaginez în braţele tale. Suntem doi, ca unul. Nu amic şi amică,  ci iubit şi iubită. Mă trezesc la realitate şi lacrimile îmi curg şiroaie. E ciudat că atunci când eşti doar tu lângă mine pot să te iubesc, iar atunci când sunt şi alţii în jur nici nu te pot cunoaşte. Inima îmi bate tot mai tare, genunchii mi se înmoaie, întreg corpul îmi vibrează atunci când mă gândesc la tine. De două luni te tot plimbi prin mintea mea. De două luni adorm şi mă trezesc cu tine în gând. Sunt fericită şi tristă în acelaşi timp. Mereu vocea şi zâmbetul tău îmi alină inima, dar gândul că tu ai aceleaşi sentimente pentru altă persoană, mă întristează mult prea tare. Mi-e greu să ştiu că iubeşti pe altcineva, dar dacă este aşa, va trebui să mă obişnuiesc cu acest gând.

     Închei această scrisoare cu un simplu, dar sincer „ te iubesc”!

Balaşiu Diana ( IX D)