|
“Dragoste” , “iubire” , “îndrăgostit/ă” ,” te iubesc”, sunt cuvinte frecvent întâlnite în limbajul oamenilor, dar ce este această dragoste? Ce o declanşează? De ce ni se întamplă? Dacă ar exista răspuns, ce uşor ar fi
După părerea mea dragostea ADEVARATĂ este drogul sufletului. Se spune că dragostea adevarată e unică, e ceea care te face să priveşti altfel lucrurile, să ţi se pară totul mai frumos, mai uşor, lumea mai bună, ai senzaţia de extaz… însã de la iubire la obsesie este doar un singur pas extrem de mic. Această obsesie intervine de cele mai multe ori din dorinţa de a fi acceptat/ă de persoana iubită sau după terminarea poveştii de iubire când unul dintre cei doi doreşte să nu se termine. Această dorinţă de etern nu este cauzată de dragoste ci de orgoliu, de posesivitate, de acea întrebare ,,Cum să mă refuze?’’
Tinerii spun foarte uşor ,,Te iubesc”, dar majoritatea confundăm iubirea cu satisfacerea unor dorinţe. Cred că în adolescenţă apare cel mai des obsesia, din cauză că ne repetăm ,,Vreau să fiu cu persoana respectivă …o iubesc’’ şi de fapt devenim obsedaţi de el/ea, în loc să o facem pe cât posibil fericită şi să o determinãm să îşi schimbe părerea şi să ne accepte; noi o stresăm cu telefoane, cu declaraţii de dragoste, cu insistenţe provocând doar mai mult dispreţ din partea respectivei/respectivului. O altă problemă majoră cu care ne confruntăm este confundarea iubirii cu atracţia fizică.
De multe ori acea iubire care mişcă munţii din loc ajunge să fie înţeleasă greşit, fapt ce determină afirmarea nebuniei umane de a spera la victorie în lupta cu sentimentele. Atunci dragostea ca act de voinţă devine obsesie ca act de amibiţie, această obsesie ne face să credem că sentimentele ne sunt foarte mult amplificate, iluzie determinată de diminuarea tendinţei celui/celei de lângă noi de a ne mai accepta.
Scriind acestea m-am gândit că poate iubim o persoană din cauză că vedem reflexia propriei persoane în ea, de aceea începem să facem lucruri pe care în mod normal nu le-am face. Dacă în toate lucrurile ar exista numai părţi bune ar fi totul perfect, dar în lumea noastră nimeni nu a putut atinge perfecţiunea, nici mãcar acest sentiment care ne înnobilează, dragostea, aceasta din urma implică inevitabil şi suferinţă, o suferinţă surdă, un ecou în sufletul şi mintea noastră care nu ne lasă să gândim şi să mai facem altceva….
Mădălina Bolba ( X A ) |
