,,Bucuraţi-vă de fiecare clipă a vieţii de licean deoarece este cea mai frumoasă etapă din viaţa adolescentină, unde se îmbină munca asiduă cu numeroasele momente plăcute petrecute alături de colegi în scurtele pauze”.

 A.C: Pentru început, spune-mi câteva cuvinte despre tine.

D.R.:  Ei bine…mă numesc Dan Rosu şi sunt elev într-o clasă deosebită prin multitudinea personalităţilor, care contopindu-se formează un veritabil grup de prieteni XII-E. Sunt un tip zic eu destul de sensibil, cu principii morale şi etice bine consolidate ce încearcă să creeze un ambient plăcut în jurul său.

A.C: De ce ai ales profilul uman? A fost decizia ta sau ai fost influenţat de alte persoane?

D.R.: A fost întru totul decizia mea! Am ales în primul rând acest profil pentru că am oarecare afinităţi pentru ştiinţele umaniste. Româna fiind materia mea preferată, am considerat că îmi este mai uşor să citesc sau sa comentez diferite texte devenind un demiurg al cuvintelor, decât să mă cufund în noţiuni concrete şi logaritmi interminabili.

A.C: La prima vedere  pari un tip timid. Este  o aparenţă în spatele căruia se află un om care nu cunoaşte timiditatea?

D.R.:  Da,  într-adevar uneori sunt un tip destul de timid. Nu pot să afirm ca timiditatea mă caracterizează cu desavârşire, ci depinde de starea emoţională în care mă aflu sau de diferitele situaţii ce mi se ivesc. Recent  am observat că am reuşit sa-mi înving această timiditate.

A.C: Eşti un elev cu note excepţionale. Care este metoda ta de a învaţa, şi cât timp studiezi acasă pentru şcoală?

D.R.:  Să zicem că am note destul de bune. Spre surprinderea tuturor, nu am o metodă anume de a învaţa. Pur şi simplu citesc notiţele din clasă şi lecţiile apoi le memorez cu mare uşurinţă.

A.C: Ştiu că o mare pasiune a ta este lectura. Ce rol are ea în viaţa ta?

D.R.:  Consider că prin lectură evadăm pentru puţin timp din acest cotidian apăsător, reuşind să deschidem noi orizonturi si să ne formăm noi perspective despre viaţă.

A.C: Am aflat că nu demult ai obţinut permisul de conducere. Ai făcut acest lucru fiindcă esti un împătimit al automobilismului sau consideri că este o etapă firească din ciclul existenţei umane?

D.R.:  Nu pot să spun că sunt chiar un împătimit al automobilismului, dar condusul a devenit în scurt timp un hobby, o activitate pe care o fac cu multă plăcere. De asemenea este şi o etapă firească din viaţa oricarui individ, deoarece trăim într-o lume a vitezei  aflată într-o continuă expansiune, iar maşina nu mai este un moft ci o necesitate.

A.C: Ce stil vestimentar preferi? În funcţie de ce criterii îţi alegi haniele?

D.R.:  De obicei prefer îmbracămintea casual, iar la nevoie  pot adopta şi o ţinută elegantă, în rest totul depinde de starea mea de spirit şi de deciziile de moment. În primul rând apreciez calitatea, eleganţa detestând hainele chiciase, întruchipare a unui cocalarism.

A.C: Care sunt planurile tale pentru viitor?

R.D:  În momentul de faţă sunt puţin nehotărât în ceea ce priveşte planurile mele de viitor, deoarece sunt influenţat într-o oarecare măsura de situaţia economică din ţară, care nu ofera prea multe perspective. Totuşi oscilez între drept şi filologie şi sper că până la sfârşit, voi face cea mai bună alegere.

A.C: Ai prieteni mulţi? În funcţie de ce criterii îţi alegi prietenii?

D.R.:  Am câţiva prieteni mai apropiaţi cu care împart şi rele şi bune, cărora am încredere să le mărturisesc orice aspect din viaţa mea, fără frica de a fi trădat. În rest încerc să am o relaţie cordială cu toţi cei din jurul meu, aplanând de asemenea orice situaţie conflictuală. De asemenea, consider că atât încrederea cât şi asemănarea personalităţilor individuale constituie fundamentul unei prietenii eterne.

A.C: Eşti în ultimul an la liceul nostru. Care este relaţia ta cu colegii după patru ani petrecuţi în aceeaşi clasă?

D.R.:  Chiar dacă la început am avut mici disensiuni, influenţate şi de faptul că m-am acomodat mai greu cu această schimbare (accederea în învăţământul liceal) acum pot să spun că suntem cu toţi prieteni . Mai mult, mă cuprinde o mare tristeţe când mă gândesc la despărţirea inevitabilă ce se va produce în scurt timp.

A.C:  Ai un film preferat? Un actor preferat?

D.R.:  Nu ştiu dacă am un film preferat, dar pot sa spun că am vizionat filmul ‘’Bombă în autobuz’’(Speed) de câteva ori şi de fiecare dată priveam cu sufletul la gură acţiunile eroice pe care Keanu Reeves le-a săvârşit pentru a salva câţiva ostatici ţinuţi captivi iîn autobuz, reprezentând acel exemplu de virilitate masculină.

A.C: Ce rol are muzica în viaţa ta? Ce gen preferi?

D.R.:  Muzica este o parte din fiinţa mea. Nu trece o zi fără sa ascult măcar o melodie şi din această cauză nu percep viaţa fără existenţa acestei vibraţii armonioase. Cum spune si vărul meu ‘’o zi fără muzică e o zi pierdută’’ . De obicei ascult orice exceptând manelele, pe care le consider fiind o perpetuare a inculturii.

A.C: În final, câteva cuvinte pentru cei care tocmai au aflat mici lucruri din viaţa ta.

D.R.:  Prin răspunsurile pe care le am oferit sper să nu-i fi plictisit, oferindu-le un sfat prietenesc: ,,bucuraţi-vă de fiecare clipă a vieţii de licean deoarece este cea mai frumoasă etapă din viaţa adolescentină, unde se îmbină munca asiduă cu numeroasele momente plăcute petrecute alături de colegi în scurtele pauze”.

                                                         Abrudan Claudia XI-D