"Sunt convinsă că nu sunt elevi răi, ci doar adulţi fără răbdare sau fără tact pedagogic. Orice copil poate fi condus pe drumul cel bun, dacă profesorul rezolvă problema cu maiestrie didactică".

Noi, cei din echipa revistei ,,Pauza Mare’’, suntem încântaţi că aţi fost de acord în cele din urmă să ne acordaţi acest interviu. Sunteţi pregătită să răspundeţi la următoarele noastre întrebări?

Sper că sunt pregătită și că vă voi da un răspuns satisfăcător cerinţelor voastre.

Cum vă simţiţi în postura de director al Liceului Teoretic „Octavian Goga” din Huedin?

Postura aceasta de directoare mă face să mă simt  îndatorată să muncesc foarte mult aici,  deoarece sunt absolventă a acestui liceu și știu că este nevoie de multă muncă. Sper din tot sufletul să ne putem adapta la noile cerinţe și să facem faţă provocărilor și problemelor care apar.

Ştim cu toţii că în orice muncă există și dificultăţi. Care sunt cele mai dificile probleme cu care v-aţi confruntat de când aţi preluat conducerea acestei instituţii?

Nu cred că aș putea face o ierarhizare a problemelor. Eu consider că toate problemele sunt importante și bineînţeles că în momentul în care rezolv o problemă este un succes, însă de multe ori problemele minore îţi arată lucruri la care nu te-ai fi așteptat. Consider că suntem un grup de cadre didactice cu multă experienţă și vom putea depăși problemele care apar. Sunt convinsă că nu sunt elevi răi, ci doar adulţi fără răbdare sau fără tact pedagogic. Orice copil poate fi condus pe drumul cel bun, dacă profesorul rezolvă problema cu maiestrie didactică.

Cele mai dificile sunt problemele cu oamenii sau cele administrative?

Consumatoare de timp sunt toate, dar cele cu oamenii întotdeauna sunt mai dificile, mai sensibile. Trebuie să ţinem cont de personalitatea fiecărui elev, a fiecărui dascăl. Chiar dacă de multe ori problemele trebuie spuse pe șleau, trebuie să le îmbraci într-o altă formă și să dai dovadă de multă diplomaţie.

Fiind vorba de dificultăţi și succese, care consideraţi că au fost cele mai mari realizări în funcţia de director de până acuma?

Realizările pot fi spuse după o perioadă mai îndelungată de timp, dar consider că o realizare importantă este procentul de promovabilitate la bacalaureat, puţin mai bun decât în anii precedenţi. Pe partea administrativă, avem de  muncit în această școală foarte mult, deoarece sălile de clasă, holurile si mobilierul, în mare parte, le-am avut și când am fost eleva acestei şcoli. Arată ca o școală uitată de timp: lustruită, dar veche. Ne-am implicat foarte mult în ceea ce privește internatul și cantina, deoarece acestea sunt o sursă de venit pentru școală. Modificările în instituţia noastră vor continua, deoarece copiii trebuie să se simtă confortabil.

Așteptările au fost mai mari în momentul în care aţi acceptat acest post? Aţi fost dezamăgită de ceea ce aţi găsit aici?

Nu cred că pot fi numite așteptări, depinde de ceea ce gândiţi.  Nu am fost dezamăgită, dar trebuie să recunosc faptul că m-a șocat puţin rezistenţa la schimbare a unor colegi, care mereu au fost pe poziţia de atac în momentul în care unele lucruri trebuiau schimbate. Am fost surprinsă, deoarece am venit cu gândul de a face ceva bun pentru această școală, nu pentru a mă odihni sau să mă împăunez cu titlul de mare director al acestui liceu. Nu vreau nici să-i critic pe cei care au fost la conducere înaintea mea, însă știm cu toţii că mereu este loc de mai bine.

Care au fost obiectivele pe care vi le-aţi propus la începutul mandatului?

Bineînţeles că fiecare își propune diverse obiective, dar abia după ce intri în miezul problemelor şi iei  contact cu realitatea poţi să le reconsideri. Ne-am propus să mai construim încă două clase, deoarece din anul şcolar viitor vom avea în liceul nostru şi clasa zero. Sperăm că această idee va prinde viaţă cât de curând pentru că lucrarea va trebui finalizată până la data de 1 septembrie 2012.

Nouă, celor din clasele de liceu, ni se pare foarte ciudat faptul că în fiecare pauză intrăm în contact cu copiii mici. Credeţi că ar trebui schimbat ceva în această privinţă?

Aceste lucruri le-am găsit aici. Pot spune că aceasta a fost politica școlii până în momentul de faţă. Nu pot să spun că sunt de acord cu acest lucru, dar nici faptul că nu sunt fericită că avem clasele I-IV aici. Consider că acesti elevi micuţi  sunt o pată de culoare, de veselie, chiar dacă pe voi vă incomodează.

În cât timp credeţi că va fi finalizată construcţia celor 10 săli de clasă?

În această privinţă, multe detalii nu pot să vă dau, deoarece știu doar că proiectul s-a derulat prin Compania Naţională de Investiţii, iar datorită faptului că această criză a afectat economia nationala și implicit bugetul MECTS, nu am mai primit nicio veste buna. Ştiu că au fost foarte multe şantiere începute în ţară şi au trebuit terminate altele aflate intr-un stadiu mai apropiat de finalizare decât cladirea începută în curtea şcolii noastre. Probabil îi va veni rândul şi acestei clădiri în viitorul apropiat.

Aflându-ne în jurul acestei crize economice, cum credeţi că aceasta afectează cadrele didactice?

Meseria de dascăl este foarte grea și cred că toţi banii din lume nu ar putea plăti munca unor dascăli devotaţi. Din nefericire, criza i-a afectat la fel ca pe ceilalţi, dar eu consider că dascălii noștri nu își fac datoria în funcţie de cât au pe statul de plată. Ei și-au menţinut standardele și nu le-a scăzut nici exigenţa, nici calitatea actului didactic.

Credeţi că noi elevii vom avea de suferit în mod indirect de pe urma acestei crize?

În ceea ce privește școala, cu siguranţă nu, deoarece anul acesta fondurile au fost alocate în același cuantum și am avut bani suficienţi pentru toate reparaţiile necesare. Însă încălzirea la noi în școală este foarte scumpă și nu sunt sigură că ne vor ajunge fondurile.

Lăsând la o parte criza și problemele, cu toţii ne dăm seama că programul unui director este foarte încărcat. Aţi putea  să ne descrieţi o zi normală de lucru?

Dimineaţa te trezești cât mai devreme posibil, îţi pregătești copiii de școală, îţi propui pentru fiecare zi diferite obiective, peste care se mai suprapun o mulţime de alte probleme ce apar şi trebuie rezolvate pe loc.

Datorită faptului că programul este foarte încărcat, aveţi timp și pentru familia dumneavoastră?

Pentru familie ar trebui să am mai mult timp liber, în weekend-uri îmi fac timp și pentru familie, deoarece viaţa personală, dedicată familiei, nu ar trebui sa fie afectată de cea profesională. Din păcate, trebuie sa recunosc faptul ca familiei mele nu i-am mai dedicat suficient timp şi pentru asta îmi fac mea culpa.

Aveţi momente în care simţiţi că nu puteţi face faţă unor probleme? Vă simţiţi uneori descurajată?

La fel ca în orice activitate sunt urcușuri și coborâșuri, dar găsesc suficient sprijin în școală și, mai ales, din partea doamnei directoare adjuncte Okos Rigo Hajnal. Iar faptul că am absolvit acest liceu mă motivează foarte mult. Vreau să las ceva în urma mea.

Doriţi să le adresaţi vreun mesaj elevilor acestui liceu?

Da. Aș dori să-i rog să vină cu idei noi pentru a activa puţin viaţa şcolii. Mi se pare prea monotonă şi, de aceea, aş propune câteva  concursuri între clase pe diferite teme. De exemplu: cea mai frumoasă clasă sau „absentuţa”- clasa cu cele mai puţine absenţe sau referitor la  uniforme să vina cu sugestii. Este o simplă sugestie și doresc să lansez această provocare şi în sala profesorală, deoarece blamarea copiilor nu este o soluţie. Nu este o modalitate de a-i determina să vină la școală. Scopul pe care îl urmăresc este de a face ca  această şcoală să fie  mai atractivă, iar elevii să vină cu plăcere aici.

Credeţi că aceste concursuri ar fi mai atractive dacă ar avea la mijloc o miză?

Absolut. Ei au nevoie de o motivaţie. Nu toţi au nevoie  sa fie recompensaţi material. Trebuie să le recunoaștem şi calităţile  acestor copii, deoarece criticile nu sunt cea mai bună soluţie, chiar dacă unii dintre dascăli consideră că orice greșeală trebuie pedepsită. Bineînţeles că atât dascălii, cât si elevii trebuie să respecte regulamentul şcolar şi legile care guvernează educaţia, dar nu cred că doar pedepsele drastice sunt eficiente.

Majoritatea elevilor consideră că unii profesori au o mentalitate  comunistă. Vi se pare un lucru normal?

Nu, nu este normal, dar cred că ei adoptă această atitudine din cauza stresului cotidian sau a obişnuinţei, însa cu siguranţă nu e cea mai bună soluţie. Trebuie să înţelegem cu toţii că  elevii nu sunt dușmanii profesorilor şi nici profesorii duşmanii elevilor. Copiii trebuie să înveţe din alte motive şi nu de frica dascălului.

Dacă tot am atins subiectul elevilor, aș vrea să știu ce părere aveţi despre ei?

Comparându-i cu alţi elevi pe care i-am avut în generaţiile anterioare, consider că mulţi dintre ei sunt deosebit de maturi. Din păcate,  unii dintre ei sunt atât de independenţi încât consideră că nu mai este necesar să vină la școală, fiind un lucru demodat, iar la modă este să-și bea cafeaua în oraș în fiecare dimineaţă. Însă media bună la bacalaureat nu se obţine stând prin baruri. În momentul în care elevii îşi doresc o notă bună la examenele naţionale, ar trebui să se pregătească continuu pe parcursul celor patru ani de liceu.

În ultimul timp, numărul absenţelor s-a dublat. Cărui fapt se datorează acest lucru?

Situaţia absenţelor este îngrijorătoare la nivel naţional şi s-au luat diverse măsuri, deoarece de aici pornesc lucrurile negative într-o şcoală. Cred că profesorii ar trebui să-şi facă orele mai atractive şi să comunice mai mult cu elevii.

Ce ne puteţi spune despre ,,cartela magică’’? Credeţi că va avea un efect pozitiv asupra absenteismului?

Dacă ne vom putea permite, indicaţia este de a introduce acele cartele magnetice. Acest lucru este la latitudinea conducerii şcolii şi în funcţie de  buget. Eu cred că ar fi un mod foarte bun de a-i putea ţine pe copii la şcoală.

Suntem curioşi să aflăm dacă vă este dor de anii aceia în care aţi predat educaţie tehnologică?

Da. Să ştiţi că îmi este foarte dor de acei ani, deoarece în faţa clasei de elevi te încarci cu energie pozitivă şi acolo simţi ca eşti util şi ţi se oferă multe satisfacţii.

Iată că am ajuns la finalul interviului şi am dori să aflăm ce mesaj le transmiteţi elevilor?

Mesajul meu pentru ei este să aibă încredere în scoală, în dascălii ei, în valoarea pe care ţi-o dă educaţia. Este la fel de adevărat şi acum, ca în urmă cu 200 de ani, proverbul „Cine are carte are parte”! Şcoala îţi oferă înţelepciune şi îţi descoperă drumul pe care vei merge in viaţă. Ei trebuie să conştientizeze că în aceşti ani ai liceului achiziţionează foarte multe cunoştinţe pe care le vor folosi în  viitor, iar dacă nu vor dobândi aici aceste cunoştinţe minime, bagajul lor va fi aşa de micuţ, încât au şanse slabe de a se dezvolta în vreun  domeniu. Vor fi nevoiţi să plătească pentru acele cunoştinţe pe care aici le pot dobândi gratis. Este foarte important să-i „stoarceţi” pe profesori de toate informaţiile ştiintifice legate de fiecare disciplină de studiu în parte.

Vă mulţumim pentru timpul acordat!

Interviu realizat de ADELINA FĂRCANE (XII E)

Culegerea şi editarea textului: IOANA TOŞA (XI E)