Sunt mai benefice relaţiile de foarte scurta durata – libertinajul sexual – sau relaţiile de mai lunga durata, romantice, creatoare de experienţe unice în viaţa voastra sentimentala? Ce înseamna iubirea, de fapt, dorinţa fizica sau (şi) implicare sufleteasca şi mai mult romantism?
Pornind de la un citat memorabil de mai jos, va rugam sa va exprimati opiniile. E o tema care va intereseaza si e in atmosfera zilei de Valentine's Day. LOVE IS IN THE AIR!

“Neîndoielnic, ea fusese capabilǎ de iubire; şi-ar fi dorit sǎ mai fie, pun mǎrturie pentru ea; dar nu mai era cu putinţǎ. Fenomen rar, artificial şi tardiv, iubirea poate înflori doar în condiţii mentale speciale, rareori întrunite, total opuse moravurilor relaxate ce caracaterizeazǎ epoca modernǎ. Veronique cunoscuse prea multe discoteci şi prea mulţi amanţi; un asemenea mod de viaţǎ sǎrǎceşte fiinţa umanǎ, pricinuindu-i pierderi uneori grave şi întotdeauna ireversibile. Iubirea ca inocenţǎ şi capacitate de iluzie, ca aptitudine de a reduce totalitatea sexului opus la o singurǎ fiinţǎ iubitǎ rezistǎ rareori la un an de vagabondaj sexual, niciodatǎ la doi. In realitate, experienţele sexuale succesive acumulate în adolescenţǎ slǎbesc şi distrug rapid orice şansǎ de proiecţie de ordin sentimental şi romantic; treptat (şi în fapt destul de rapid), devii la fel de capabil de iubire ca o tarfǎ bǎtranǎ. Iar dupǎ asta, devii mai puţin atrǎgǎtor, şi de aceea acrit. Ii invidiezi pe alţii şi de aceea îi urǎşti […]”

(fragment din romanul lui Michel Houellebecq, Extinderea domeniului luptei, p. 151-152, Editura Polirom, 2005)