Mai demult când eram copii ieşeam cu toţii pe afară şi stăteam până seara târziu, iar acum nu mai vezi nici măcar un copil pe afară pentru că toţi sunt pe messenger şi pierd ore în şir în faţa calculatorului pe tot felul de jocuri, chiar şi cei de vârstă fragedă.[...] O dată cu progresul aparatului foto, am trecut de la frumoasele albume foto şi folosim storage-ul unui pc sau chiar le expunem public pe site-uri de gen hi5. Nu-mi place s-o spun, dar noi suntem o generaţie a Hi5-ului.

Am stat o vreme să mă gândesc ce să scriu pentru site-ul şcolii noastre ca să fie bine deoarece am observat că, dacă scrii un articol copiat de undeva, nu e bine şi nici nu e potrivit pentru propriul site să faci aşa ceva, iar pe de altă parte dacă scrii unul bun şi original, tot nu e bine pentru că fiecare „comentator” începe să judece şi să eticheteze persoana care l-a scris...

Încep să scriu aceste rânduri şi mă gândesc câtă invidie a ajuns în lumea de azi, câtă răutate poate exista în oameni şi cât egoism…Mă doare sufletul când mă gândesc cât de bine ne era mai demult, la faptul că nu existau atâtea lucruri rele, că trăiam altă viaţă şi oamenii erau mult mai fericiţi şi cel puţin nu era această Criză Mondială. Cu toţii ne dăm seama că aşa este şi foarte mulţi ne-am dori să mai fie iar ca înainte, dar din păcate nu putem face nimic. Acum nu ne rămâne nimic de făcut decât ca noi să ne trăim anii tinereţii acestea care ne-au mai rămas şi care se duc fără să ne dăm seama. Mai demult când eram copii ieşeam cu toţii pe afară şi stăteam până seara târziu, iar acum nu mai vezi nici măcar un copil pe afară pentru că toţi sunt pe messenger şi pierd ore în şir în faţa calculatorului pe tot felul de jocuri, chiar şi cei de vârstă fragedă. Oricum noi nici nu ştiam ce e acela internet pe vremea când eram copii.

Trăim într-o lume a tehnologiei…o tehnologie rapidă. Evoluţia acestei tehnologii e uimitoare, dacă stai să te gândeşti. Când te gândeşti că bunica nu ştie ce-i acela un iPod, ce e acela messenger, iar unii nici măcar nu pot trăi fără acestea pentru că sunt dependenţi... şi multe altele. Iată că de la „maşinăriile” de fotografiat de dimensiuni foarte mari cu o durată de expunere foarte lungă, astăzi cu toţii avem un telefon cu cameră foto, un aparat foto sau chiar o cameră digitală. O dată cu progresul aparatului foto, am trecut de la frumoasele albume foto şi folosim storage-ul unui pc sau chiar  le expunem public pe site-uri de gen hi5. Nu-mi place s-o spun, dar noi suntem o generaţie a Hi5-ului. Scriu asta ca fiind fost membru al acestui site. Toţi te întreabă: Ai hi5? De ce să am?! Eu mă respect şi nu cred că mi-e locul acolo (cred că asta ar trebui să zicem cu toţii)… simpla dovadă a faptului este că hi5 nu e o reţea socială, ba mai mult, e destinată datingului – MATRIMONIALELOR. Aceasta e realitatea şi nu ne putem ascunde de ea.

Trăim într-o lume virtuală, nu mai există intimitate deloc, iar relaţiile mai nou se fac pe internet şi când îşi dau întâlnire, îşi dau seama cine este persoana aceea, de fapt, iar apoi le pare rău că şi-au pierdut timpul cu ceva inutil. E ca şi când ţi-ai cumpăra o haină prin telefon fără să o probezi, iar când o vezi, îţi dai seama că nu e mărimea corespunzătoare. Fiecare face ce vrea oricum. Dar părerea mea e că o relaţie adevărată începe atunci când te cunoşti cu persoana faţă în faţă şi începeţi să vă cunoaşteţi şi chiar gesturile şi, în plus, în timp ce povestiţi, vedeţi şi cum reacţionează persoana de faţă.

În concluzie, doresc ca să nu uităm de vechile obiceiuri bune şi să nu spunem că sunt demodate. Să nu râdem de cei care au aceleaşi obiceiuri vechi, deoarece şi noi am fost la fel şi poate am duce o viaţă mai frumoasă, dacă am proceda la fel în unele cazuri. Eu vă doresc tot binele din lume şi dacă v-am atins cu ceva prin ce am spus îmi cer scuze ;)!

Rebeka Tereu (XI E)