|
Şuşman se gândea la oameni şi încerca să-i ajute să-şi procure mâncare, de aceea obliga persoanele care aveau boi sau cai să meargă la piaţă după grâu, porumb şi alte alimente care erau necesare, apoi el era cel care le împărţea.
Înainte de al doilea Război Mondial în satul Răchiţele era primar Şuşman Teodor. Aici oamenii duceau o viaţă grea, deoarece nu aveau de unde să-şi cumpere mâncare, iar cele mai apropiate pieţe erau la Beiuş şi Câmpeni.
În acea perioadă oraşul Huedin aparţinea ungurilor, graniţa fiind între Călata şi Sâncrai.
Şuşman se gândea la oameni şi încerca să-i ajute să-şi procure mâncare, de aceea obliga persoanele care aveau boi sau cai să meargă la piaţă după grâu, porumb şi alte alimente care erau necesare, apoi el era cel care le împărţea. Oamenii apreciau acest lucru, mai ales familiile care aveau mulţi copii.
După al doilea Război Mondial, Şuşman îşi formează o echipă şi alege să fugă, să se ascundă în pădure de cei de la Securitate, pentru că era împotriva Partidului Comunist Român. El era singurul om din sat care avea radio şi putea să afle informaţii despre ceea ce se întâmpla în ţară.
Şuşman avea oamenii lui, care îi duceau mâncare şi îi ofereau informaţii cum ar fi:
- ce persoane au mai fost reţinute?
- unde îl caută cei de la Securitate?
După un timp oamenii de la Securitate reuşesc să-l prindă şi îl împuşcă. La el găsesc un caiet în care erau scrişi toţi cei care l-au ajutat să se ascundă şi i-au dus mâncare şi informaţii. Acele persoane au fost căutate şi reţinute de Securitate.
Şuşman a avut mai mulţi copii, în viaţă rămânând doar cei mai mici: un băiat pe nume Traian şi o fată: Romolica. Soţia acestuia a murit pentru că a fost bătută şi chinuită de cei de la Securitate, deoarece nu a spus unde se ascundea soţul ei, Şuşman. Cei doi copii au fost forţaţi să se mute în Bărăgan.
După Revoluţia din 1989, fiul lui Şuşman se întoarce în satul Răchiţele ca să vândă pământul rămas de la tatăl său. O parte din teren se afla chiar în spatele Bisericii, teren pe care îl şi donează ca loc pentru cimitir, iar restul terenului a fost vândut mai multor cetăţeni ai satului. După ce a vândut tot ce mai avea în sat, acesta s-a întors înapoi în Bărăgan.
În concluzie există oameni care consideră că Şuşman nu a fost un om rău; aceasta este doar o părere despre cazul Şuşman.
Ana-Maria Todoruţ (XII D) |