Va invitam sa-l cunoasteti pe romancierul de succes Petru Popescu, jurnalist la Los Angeles Times, om de film la Hollywood, stabilit in Beverly Hills, care pe 24 si 25 octombrie 2009, la invitatia prof. Dinu Balan, a fost prezent in Huedin. Biografia si reusita sa artistica continua sa fascineze publicul prin eclatanta stilistica si popularitatea lor.


Note biografice: educatie, debut literar, ascensiune fulger

1944

S-a născut la Bucuresti in 1944. A absolvit liceul "Spiru Haret" în 1961 şi a urmat cursurile Facultatii de Litere, secţia de limbi străine, pe care o termină în 1967 cu specialitatea Limba Engleza - Literatura comparată.

În 1966 publică un volum de versuri intitulat Zeu printre blocuri, salutat de criticul Paul Georgescu ca un debut citadin şi inovator, dar atacat de critica comunistă ca influenţat de stilul poeziei americane.

Petru Popescu va continua cu povestiri (una din ele, Moartea din fereastra, caştigă premiul de proză al revistei de opoziţie "Amfiteatru"), apoi, un an mai târziu, va tipări primul volum de proză scurtă.


1969     

Nimic nu anunţa încă amplul roman Prins, publicat in 1969, o descriere sinceră şi tristă a generaţiei "fără idealuri" şi captivă comunismului. Cartea, realist-socială pe fundalul unui Bucuresti degradat şi totuşi mitic, este un succes imediat.


1970-1971     

Anul următor, în 1970, va fi publicat şi romanul care-i aduce celebritatea naţională, Dulce ca mierea e glontul patriei, pe tema patriotismului imposibil sub un regim comunist. Situatia este văzută şi analizată, de asemenea, din interiorul generaţiei captive şi fără idealuri. Urmează un alt volum de proză scurtă, Om în somn, după care romanul Să creşti într-un an cât alţii într-o zi, o satiră a vieţii contemporane bucureştene şi Sfârşitul bahic, în 1972.


1971-1972    

Deşi Prins şi Dulce ca mierea e glonţul patriei au fost traduse imediat în limbile poloneză, cehă, slovacă, maghiară şi germană, Sfârsitul bahic, povestea unui tânăr exclus din partid, este cartea care îl introduce cu adevărat în Occident ca pe un fel de Milan Kundera roman, cartea find publicată simultan în Anglia şi Suedia. În România, critica se polarizează: foştii deţinuţi politici ca Adrian Marino elogiază citadinismul lui Petru Popescu, în timp ce acoliţii lui Eugen Barbu îl denigrează.

Scriitorul va deveni  în anii 1971-1972 la Viena bursier al premiului Gottfried von Herder.



Alegerea Libertatii   

În 1973, face parte din echipa de ziarişti acoperind vizita dictatorului Ceausescu în America Latina, şi văzând în "close-up" excesele dictaturii, se decide să fugă.
   
În 1974, participă ca bursier la programul International Writing Workshop, din cadrul Universităţii Iowa, unde se împrieteneşte cu romancierul american John Cheever. Încurajat de acesta, Petru Popescu alege să nu se mai întoarcă în România. Într-un interviu, scriitorul discută despre motivele acestei decizii: „Hotărârea de a nu mă mai întoarce nu a fost luată chiar de pe o zi pe alta. Eram un scriitor iubit de tineret. După patru romane publicate, oarecum disidente, relaţiile cu Direcţia Presei deveniseră foarte încordate. Cărţile mele, din ce în ce mai incisive, au creat o primejdie la care nu mă aşteptam. Ceauşescu voia să folosească artiştii ca propagandişti, să facă din scriitorii importanţi ai momentului apologeţii lui. Reuşisem ca la 28 de ani să mă ridic deasupra unor nume mai cunoscute ale literaturii contemporane. Mi s-a dat de înţeles că ar trebui să scriu romane istorice, în care eroismul patriotic al lui Ştefan cel Mare sau al lui Mihai Viteazul să se continue până la dictatorul zilei, care trebuia evocat în termeni străluciţi. Tot atunci, Zoia Ceauşescu a venit cu un volum pentru autograf şi mi-a spus că este o admiratoare a operelor mele. Era o personalitate complexă, o răzvrătită, dar şi o prizonieră în interiorul familiei. Devenisem subiectul atenţiilor Zoiei, ca scriitor, ca persoană socială. Apoi, interesul ei a căpătat o notă foarte personală, ceea ce a dat naştere zvonului privind o romance“ (Cotidianul, 30 septembrie 2008).


Primul roman scris in Engleza
   
După ce publică un volum de versuri, Boxes, Stairs and Whistietime (Cutii, scări şi fluiere), şi incurajat de critica favorabilă adusă Sfârşitului bahic, al cărui titlu englez este Burial of The Vine (Îngroparea viei), Petru Popescu scrie primul roman direct în engleză, Before and After Edith (Înainte şi după Edith). Roman aparent de suspense, dar în fapt o atrăgătoare poveste de dragoste pe fundalul Vienei primului război mondial, şi cu multe referiri la România. Presa engleză salută romanul ca pe un "violent exerciţiu macabru într-un stil superior", iar autorului i se fac primele oferte de turnarea cărţii într-un film (actualmente, un film american bazat pe cartea Înainte şi dupa Edith se află deja în pre-productie, în regia lui Peter Medak).


The Last Wave    

Hotărând să atace lumea filmului, autorul dă concurs la trei şcoli de film americane şi va fl acceptat la cea mai prestigioasă, The American Film Institute din Hollywood. Mutându-se la Los Angeles în 1978, Petru Popescu scrie romanul The Last Wave (Ultimul val), precum şi scenariul filmului respectiv în regia lui Peter Weir, film răsplătit cu multe premii internaţionale. În 1979, Petru Popescu intră în sindicatul scenariştilor americani.


Obsessive Love

Urmează doisprezece ani de bogată activitate de scenarist – filme de ecran larg şi televiziune, pe care scriitorul le creează fie singur, fie în colaborare cu viitoarea lui soţie, scenarista Iris Friedman. Un succes larg îl are Obsessive Love (Iubirea obsesiva), de asemenea, pe formula thriller-ului, dar dublând suspensul, ca de obicei, cu o analiză psihologică, în acest caz, al unei fixaţii erotice.


Death of An Angel    

În 1983, ca o culminaţie a carierei de scenarist, Petru Popescu este invitat de Robert Redford la seminarul său de film de la Sundance, Utah, unde scenariul scris de cineastul român Death of An Angel este discutat şi pregătit pentru producţie de către Redford, Robert Duval, Sigourney Weaver, Dusan Makavejev, Jan Troell, Peter Coyote şi alte personalităţi ale filmului american şi internaţional. Ca rezultat, studioul Fox oferă lui Petru Popescu să-şi regizeze propriul film, care este terminat în 1985 şi distribuit în 1986. Filmul este o poveste socială contemporană, petrecută în California. Criticii sunt elogioşi: starul criticii de televiziune din California, Gary Franklin, acordă filmului nota maximă - 10.


In Hot Blood     

Acelaşi an, 1986, este şi anul publicării unui nou roman de succes, In Hot Blood (Cu sange fierbinte), o satiră a genului vampir.


Amazon Beaming
   
În 1987, făcând o vizită în Amazonia, în căutarea unui subiect pe tema environmentului ameninţat, Petru Popescu întalneşte pe exploratorul american Loren McIntyre, descoperitor al izvorului Amazonului. Aflând că povestea acestei descoperiri palpitante nu a fost înca scrisă de explorator, Petru Popescu îl convinge pe McIntyre să-i cumpere drepturile la povestea vieţii, pentru a scrie o carte, prima încercare a autorului de a aborda o temă de nonfictiune. Urmează trei ani de documentare, din jungla amazoniana până în California, la sfarşitul cărora Petru Popescu înaintează editurii Viking volumul Amazon Beaming (Radiatia Amazonului). Urmează imediat oferte de publicare în Anglia, Germania, Italia, Olanda, Spania, Mexic şi Brazilia. Cartea va apărea în Anglia, în luna august 1991, iar în America în octombrie, acelaşi an. Critica este unanim entuziastă, cartea fiind comparată cu jurnalul descoperirii sursei Nilului; scriitorul este elogiat nu numai ca un excepţional povestitor epic, ci şi ca un original stilist în limba engleză.

 
Lobby pentru Romania
 
În august 1991, după un tur publicitar în Anglia şi Irlanda, Petru Popescu vizitează din nou România după o absenţă de 17 ani. I se oferă imediat publicarea cărţii despre Amazon şi republicarea Sfârşitului bahic.

Între 1992 – 1995, în timpul preşedinţiei lui Ion Iliescu, a organizat un lobby in favoarea României, cu ajutorul firmei APCO Associates şi al firmei de familie Popescu&Friedman, susţinut financiar de către statul român cu câteva sute de mii de dolari anual. Presa din ţară pune în discuţie oportunitatea şi corectitudinea demersului subvenţionat de statul român şi apar acuze de solidarizare cu regimul politic condus de Ion Iliescu. Despre acest subiect controversat, scriitorul afirmă: «Am discutat în 1991 despre România, la Washington, cu un oficial de la Departamentul de Stat. Iată ce mi-a spus, cinic şi onest: „Dacă Iliescu e ales, atunci e legitim ca preşedinte. Între timp, românii ca dv, d-le Popescu, au opţiunea să ajute România astăzi, sau, ca să nu li se zică că l-au ajutat pe Iliescu, peste opt sau zece sau doisprezece ani. E alegerea dumneavoastră.” Acelea au fost condiţiile în care am pus trei ani de muncă la construirea acelui lobby. Practic, afară de chestiuni concrete cum era recâştigarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, job-ul meu era să vorbesc România de bine, 24/7 cum se zice în engleză - douăzeci şi patru de ore pe zi, şapte zile pe săptâmână. Dar, la obiect: l-a ajutat acel lobby pe Ion Iliescu? Desigur. A ajutat şi România, sau chiar România întâi? Desigur, România întâi. Mă simt curat la suflet că am facut-o? Absolut. Aş fi ajutat şi un alt preşedinte? Desigur, dacă era ales şi dacă mi-o cerea.» (Jurnalul Naţional, 19 mai 2008).


 Almost Adam

În 1996, apare romanul Almost Adam, publicat la William Morrow, New York, şi vândut în peste un milion de exemplare în Statele Unite. El devine number one la Târgul Internaţional de Carte de la Frankfurt, iar studiourile Fox îi cumpără drepturile de filmare cu aproape două milioane de dolari care, coroborate cu cele de vânzare, ajung la aproape  trei milioane, cartea fiind tradusă în 23 de limbi (inclusiv în chineză). Romanul are circa 2000 de review-uri în SUA. Traducerea în română (semnată de Radu Paraschivescu) În coasta lui Adam apare în 2003, la Editura Nemira.


Eseuri despre Romania   

Reîntors în Hollywood scriitorul publică o serie de reportaje şi eseuri despre Romania, în Los Angeles Times şi alte periodice de influenţă. Pe baza acestor reportaje, editura Viking îi oferă un contract pentru scrierea unei cărţi de non-fictiune despre România.


Nobody's Children   

Împreună cu soţia sa, scrie un scenariu de film despre Romania, Nobody's Children, lansat de USA Pictures.


The Return   

Urmează publicarea memoriilor autorului, The Return, Ed. Grove Press din New York (un jurnal fascinant despre odiseea unui scriitor din România lui Ceauşescu până la Hollywood).
 
   
 
The Oasis

The Oasis (2001), roman inspirat dintr-o poveste de dragoste adevarată, petrecută într-un lagăr de concentrare nazist. În 2001, la St. Martin's Press din New York, se publică The Oasis: A Memoir of Love and Survival in a Concentration Camp, fiind apreciat elogios de Elie Wiesel, autorul romanului Noaptea, de William Styron, autorul romanului Alegerea Sofiei, de Michael Berenaum, Thane Rosenbaum, dar şi de senatorul Tom Lantos. Romanul a ajuns finalist la The National Jewish Book Award 2002. La lansarea romanului de memorii Oaza, la World Trade Center, în dimineaţa evenimentului din 11 septembrie 2001 din SUA, era planificată o întâlnire cu librarii şi cititorii chiar în incinta turnului. Din fericire, întâlnirea s-a anulat. În momentul atacului, Petru Popescu era în apropierea locului cu pricina. Evenimentele de la World Trade Center din 11 septembrie 2001 au împiedicat o promovare integrală a cărţii de memorii, atenţia publicului cititor american fiind atrasă de tragedia prăbuşirea turnurilor gemene. Cartea este tradusă foarte rapid în română (de Florin Sicoe) cu titlul Oaza: amintiri despre dragoste şi supravieţuire într-un lagăr de concentrare, apărând în 2002 la Editura Maşina de Scris. Romanul, în parte biografic, este inspirat de povestea de dragoste a socrilor săi, Blanka şi Mirek Friedman.


Supleantul

În octombrie 2009, editura Curtea Veche publishing (în colaborare cu Jurnalul Naţional) publică romanul Supleantul, care are drept protagonişti pe Zoia Ceauşescu, „fiica faraonului”, cum era numită, şi scriitorul tineretului, Petru Popescu, prinşi în tumultul evenimentelor din anii 1973, atunci când Nicolae Ceauşescu, împreună cu familia, face o vizită de lucru în America de Sud, în suita căruia romancierul va fi inclus ca jurnalist.


Receptare. Studii critice.

 În 21 octombrie 2009, Dinu Bălan susţine teza de doctorat Petru Popescu-studiu monografic (coord. şt.: prof. univ. dr. Constantin Cubleşan), în prezenţa romancierului, la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. În anul în curs, materiale ample din teză au fost publicate în Tribuna, Observatorul cultural (cu ecouri în cotidianul Jurnalul Naţional), România literară etc.