Ţin minte cât de fericitã eram demult, pe la 7-8 ani, când ningea pentru prima dată. Ştiam că se apropie Crăciunul şi… aveam în minte un singur lucru : oare de data asta îl voi vedea pe Moş Crăciun?

            Tata se deghizase de câteva ori în Moş. Dar vroiam în continuare să îl surprind, să vad cum intră pe horn şi lasă cadourile sub brad. Îmi amintesc cât eram de fericită odată, când Moşul mi-a lăsat sub brad tot sacul... Era totul atât de diferit când eram copil. Acum că se apropie sărbătorile, vreau să vă împărtăşesc o legendă cu subînţeles, pe care bunica mea mi-o spunea când se apropia Crăciunul.

            Într-o vreme îndepărtată, în Ajunul Crăciunului, Dumnezeu împreună cu Sf. Petru au coborât pe pământ, ca să vadă cum se pregătesc oamenii pentru a sărbători naşterea Domnului. Au ajuns la o casă mare, în care locuiau nişte oameni bogaţi. Aceştia s-au prefăcut că sunt săraci şi le-a cerut bogaţilor hrană şi adăpost. Stăpânul casei i-a-nchis uşa în nas, râzând, spunându-le să meargă la casa de alături, unde sigur va fi loc pentru ei. Dumnezeu ştia că în casa vecină locuia o văduvă săracă, cu doi copii, dar totuşi a încercat bunătatea femeii. Cei doi au bătut la uşa ei şi femeia i-a poftit pe loc în casă, cerându-şi scuze că nu are să le dea mâncare nici măcar copiiilor ei. Aceasta s-a dus la vecinul cel bogat să-i ceară ceva de mâncare, dar el nici nu i-a deschis uşa. Atunci femeia şi-a umplut şorţul cu pământ uscat şi a intrat în casă. Când au văzut copiii că mama a adus de mâncare, s-au dus la culcare fericiţi că vor avea ce mânca de Crăciun. Femeia a pus tristă pământul în cuptor, iar atunci Dumnezeu i-a spus că ar fi timpul să scoată hrana de la copt. Când văduva a deschis cuptorul, a văzut că era plin cu tot felul de bucate, în timp ce mâncarea bogatului s-a trasformat în pământ si frunze uscate. În acea clipă oaspeţii au dispărut şi femeia a înţeles cine erau ei defapt. În ziua următoare, bogatul a invitat-o pe văduva la masa, şi au sărbătorit împreună Crăciunul.

            Nu am înţeles care este semnificaţia acestei poveşti decât mai târziu, când am mai crescut. De aici vine ideea de a dărui de Crăciun şi de a fi mai bun si mai generos. În fiecare an aştept nerăbdătoare iarna, deşi s-au schimbat multe de când eram eu mică. Acum nu prea se mai păstrează obiceiurile, poate mai des la ţară, ceea ce e păcat.

            Vă doresc sărbători fericite tuturor şi nu uitaţi ce înseamnă Crăciunul de fapt!

Dina Costea (XI E)