Liceul, locul unde trăieşti clipe de neuitat, clipe de vis sau clipe de coşmar, locul unde o notă proastă ţi se pare o tragedie, iar fugitul de la ore la ,,o coffee" în Jenu este un lucru ,,cool".

          Liceul, locul unde trăieşti clipe de neuitat, clipe de vis sau clipe de coşmar, locul unde o notă proastă ţi se pare o tragedie, iar fugitul de la ore la ,,o coffee\" în Jenu este un lucru ,,cool\". 

          Pentru cei care anul acesta, ediţia 2006-2010 clasa a XII-a A, toate acestea au fost normale la vremea lor. Cu toţii au avut emoţii în ziua careului, nu a existat unul căruia să nu îi tremure genunchii sau buza inferioară, altul căruia o lacrimă să nu fie pe jumătate dulce, iar cealaltă jumătate amară. Amară fiindcă au trecut patru ani de liceu, timp în care şi-au format personalitatea şi felul lor de a se deosebi de ceilalţi, iar acum, după atâtea momente unice petrecute împreună, au ajuns în momentul despărţirii. I-am privit când ne-au cântat, au fost aparent fericiţi, entuziasmaţi, dar sentimentul sufletului lor, doar ei îl ştiu. Le-am auzit cuvintele, ne-au vorbit despre ce-au adunat în toţi aceşti 4 ani împreună. Am văzut fotografii, imagini care m-au ajutat să le percep şi mai mult durerea pe care le-o aduce despărţirea.

           Au fost cei mai frumoşi, cei mai simpatici, căci au reuşit să ne facă să zâmbim, să ne aducă în starea de plutire pe care o simţeau şi ei în momentele acelea. Sunt în continuare cei mai frumoşi, autentici în felul lor, le doresc reuşite în viaţă, să îşi urmeze visele indiferent cât de greu va fi şi mult succes la BAC!

Mădălina Simona Merca (XI A)