Concepem o lume bazată pe influenţa egoismului şi materialismului, lume în care începem să distrugem, să criticăm, să influenţăm, dar în aceelasi timp să ne uităm adevăratele valori, uităm calitatea vieţii, revenim la ceea ce civilizaţia numeşte, ,,sălbatic” un om fără maniere, care se ocupă cu răpirea spiritului uman şi dizolvarea demnităţii.

     Gândim? E greu de descris gândirea umană în zilele noastre, din moment ce acţionăm doar pe un timbru vechi şi prăfuit, refuzăm să ne deschidem la ceva nou, să convertim noi idei, să ieşim din ,,oroarea’’ în care timpul ne-a împins şi în a cărui eternitate părem a habita zilnic, pe aceleaşi principii incognito. Primim zilnic semne că totul se îndreaptă spre ceva fără capăt, nu ne cutremurăm nici măcar la ideea unui război şi în ciuda acestor speculații, continuăm eterna agonie, ne legăm de orice prostie pe care o facem idol.

     Obişnuim să facem diferenţe între rase, facem comparaţii între „puteri’’, strivim pur şi simplu demnitatea unei persoane dobândind calităţi ireversibile ca şi prostia şi egoismul, „ucidem’’ şi ne etalăm hainele de firmă pentru a dovedi că, de fapt noi suntem adevăraţii oameni, adevăratele puteri, merităm să fim veneraţi, merităm premii, trofee, statui, când, de fapt tot ce merităm e  şansa de a avea un simplu cămin, şansa la o viaţă liniştită şi la o familie, drepturi pe care tindem să le insuflăm celor care nu au nici cea mai mică urmă de putere, dar pe care suntem în stare să-i repartizăm la un nivel al subconştientului. Până la urmă nu ne-am născut sub aceleaşi cer, nu sorbim acelaşi aer, de oriunde aş fi am tot dreptul să-mi sprijin rasa, dar asta nu-mi permite să discriminez pe cineva, să-l şterg de pe faţa pământului... de ce? Pentru că aşa am visat într-o noapte şi trebuie să-mi împlinesc visul? Trăiesc şi trebuie să mă integrez într-o societate unde, de cele mai multe ori diferenţele se fac simţite ameţitor de la o zi la alta, dar cel mai oribil lucru e când privesc şi nu pot face nimic, doar să trec pe lângă cu gândul că aş fi putut face ceva.   

       La şcoală lucrurile stau cu totul altfel, aici situaţia devine psihologic mai gravă, diferite clase sociale, elevi mult mai bine pregătiţi, cu o situație financiară mai bună  decât alţii. Din moment ce un copil nu întruneşte anumite condiţii, automat nu se ridică la înaltele standarde pe care ceilalţi copii le îndeplinesc. Acesta devine de cele mai multe ori elementul de joacă, văzut în faţa tuturor ca fiind un obiect de batjocură, aici intervine sentimentul de nimic, de umilinţă si de  ruşine. Copilul rămâne profund marcat de cuvintele urâte sau de comportamentul pe care colegii îl au față de el, începe să-şi pună întrebări de genul „De ce eu?”, începe să intre într-o zonă departe de cotidian, în propria lui zonă, unde scrie cu majuscule „NU TRECEŢI!’’. Știe că nimic nu e real, însă are convingerea că nimeni nu-l va putea răni atât fizic cât şi psihic. Până la urma urmei toţi suntem egali din punct de vedere biologic, însă tot ce contează în momentul de faţă e puterea banului, care de fapt, a început să vorbească în numele demnităţii noastre demult.

      Un caz concret în România contemporană ar fi discriminarea copiilor de etnie rromă. Un copil niciodată nu va fi vinovat de naşterea sa, e inevitabil să nu ne creştem sămânţa, e omenesc, însă ţipător la cer e faptul că un sărac inconştient trebuie să plătească greşelile părinţilor, trebuie să-şi plătească viaţa. De multe ori ne uităm la un asemenea om cu scârbă, încercăm pe cât posibil să îl marginalizăm, să nu cumva să fim contaminaţi cu ceva din jurul lui.

      Majoritatea oamenilor urăsc rromii din diferite motive: furt, manele, agresiune, dar ceea ce nu înţelegem e că noi avem toată vina cu privire la comportamentul lor, nu le-am dat educaţia necesară vieţii de om, vieţii de român, nu a avut cine să-i înveţe să trăiască, ei în schimb şi-au conservat propriile valori şi și-au pus bazele propriilor case aşa cum au ştiut ei mai bine.

     Care e diferenţa dintre un negru şi un alb? Culoarea, care nici măcar nu poate defini un om? Nu. Totul e rodul imaginaţiei noastre de oameni complexaţi, care refuză să accepte noi provocări, să cunoască lume nouă, să asimileze noi cunoştinţe. Suntem în stare să intrăm în lumea unui asemenea om, să-l separăm de ireal şi să-l aducem într-o lume pregătită să conserve orice valoare, indiferent de antecedente sau mediul din care provine.

      În încheiere, aş vrea doar să spun că nu ne aflăm în măsură să discriminăm sau să înlăturăm pe cineva după bunul nostru plac, suntem oameni, avem calităţi, valori incredibile, nimeni nu e mai bun decât nimeni, totul e un război al minţii umane.

     „Non-violența conduce la cea mai înaltă moralitate, care reprezintă ținta evoluției, până nu ne oprim din rănirea tuturor fiinţelor vii, suntem încă sălbatici." (Thomas Alva Edison)

                                                                     Scurhan Dorina (a-X-a E)

http://www.codrosu.ro/poze-triste/poze_triste_1/