|
Coordonatorul propune o noua interfata a revistei scolare "Pauza Mare" si un nou mod de a scrie un text jurnalistic.
Start! Începem din nou urcuşul. Toţi sunteţi fascinaţi de mass-media, de entertainment, de formele explozive ale netului.
Vă fac o invitaţie. Haideţi să ne întâlnim în acest colţ al matricei informaţionale, să schimbăm experienţe, informaţii şi mai ales să ne exprimăm aşa cum suntem noi în modul cel mai spontan şi natural.
Ne-am schimbat adresele de email într-o adevărată reţea de comunicare în liceul nostru. Vă voi asculta pe fiecare dintre voi, vom schimba opinii şi idei. Pe cele mai interesante le vom posta pe site-ul revistei online „Pauza Mare”.
Practic, se poate aborda orice temă. Nu suntem pudibonzi, ipocriţi sau fricoşi. Depinde de forma şi de documentaţia pe care vă bazaţi. Nu mai continuu cu generalităţile. Le vom discuta pe fiecare în particular.
Nu spun că aţi ajuns prin messenger să vă stâlciţi cuvintele limbii române până la ilizibil. Fireşte, vă invit la îndrăzneală, accept anglicisme, termeni trendy, însă cu o anumită doză. Înţeleg modelele, însă ele să nu devină pure extreme, astfel încât să ajungem la un dialog de-a surzii şi muţii între generaţii. Înţeleg umorul, însă nu vulgaritatea. Vă invit, aşadar, să urcaţi pe treapta publică a exprimării de sine, care necesită câteva calităţi: respectul pentru semenul vostru şi faţă de sine.
Nu am mai comunicat de mult timp. Doresc să vă exprimaţi pe voi înşivă, hobby-urile voastre. Pornesc în modul cel mai sincer de la premisa că fiecare dintre voi sunteţi demni de atenţie, pasionali şi interesanţi. Vă invit să scrieţi cat mai direct si mai la subiect. Arătaţi-vă aşa cum sunteţi pentru că sunteţi tineri, vii şi foarte cool.
Nu uitaţi că acest efort presupune o luptă continuă cu expresia şi cuvintele limbii române. De multe ori rămânem într-o teribilă confuzie pentru că nu ştim cum să formulăm ce vrem să spunem. Nu vreau literatură. Doresc simplitate, îndrăzneală şi spontaneitate. Limba este creată pentru a (ne) comunica cu bunele şi relele noastre. Doresc lucruri şocante (nu facile) şi, de ce nu, accept ratingul ca pulsul adevărat al mass-mediei, în măsura în care ne comunicăm pe noi înşine cu adevărat şi în esenţă.
Verbul şi cuvintele nu sunt esenţiale. Fotografiile, filmele video (cu linkurile necesare) pot completa mesajul vostru. Dorim galerii foto, albume cu picturile şi desenele voastre. Dorim jurnale de călătorie (cu poze). Însă acestea singure sunt o construcţie avangardistă fără temelii. Fiecare din ele îşi are câte o poveste. Prin urmare, cu toţii dorim să le ascultăm.
Şi un sfat, dacă îmi este permis, pentru cei care doresc să ajungă reporteri TV. Fără presă scrisă, fără a face o compoziţie şi un text coerent, care presupun cunoştinţe bune de limba română şi o personalitate interesantă, nu veţi ajunge pe ecran. Orice lucru din lumea asta, la care aspiraţi în secret, cere multă muncă şi sacrificii. Spor în toate!
Coordonator prof. Dinu Bălan
| 
