Draga mea...

            Bucurându-mă de bunătatea şi inteligenţa ta, îndrăznesc să te deranjez cu câteva rânduri. În liniştea profundă a dragostei ce mă apasă, ţi-am scris această scrisoare peste care va cădea lumina ochilor tăi.

            Aşa cum o floare îşi deschide petalele în faţa soarelui, aşa sper că îţi vei deschide şi tu sufletul în faţa acestei scrisori.

            Liniştea din jurul meu mă face să mă gândesc la tine ca la o stea căzută din infinit şi de aceea te rog să te opreşti din drumul tau, să auzi ecoul îndepărtat al dragostei mele.

            Chipul tău frumos, asemenea unui diamant mi-a rămas adânc întipărit în suflet, astfel născându-se în mine o pasiune nestăvilită, care poate fi liniştită doar de către tine. Mă simt ca şi cum în faţa mea s-ar fi deschis porţile către o iubire adevărată şi nesfârşită. Consider că afecţiunea ta îmi este indispensabilă, asemenea oxigenului.

            Dragostea mea pentru tine poate să facă minuni, să coboare stele şi să răstoarne munţi.

            Poate ai ieşit întâmplător în calea mea, poate nu sunt băiatul pe care l-ai dori, dar nu-mi pot pierde nădejdea că ma vei iubi cândva.

            Închei aici, deoarece nu vreau să te plictisesc, dar, te rog să nu uiţi că TE IUBESC!

Cu drag,

Lăpuştea Claudiu Andrei ( a VI-a)