SERILE DE JOI - Din ciclul „Iisus prietenul vietii mele” - Pauza Mare

SERILE DE JOI - Din ciclul „Iisus prietenul vietii mele”




Urs Denisa, clasa a XI-a
Sunt o mulţime de momente în viaţă când m-am simţit singură, fără sprijinul familiei şi al prietenilor. Într-o asemenea stare îmi amintesc de singurul care a fost alături de mine şi m-a ajutat când am avut nevoie, iar atunci când încep să-mi pierd iubirea faţă de aproapele meu, El mă învaţă ce este iubirea, fiindcă El este iubirea.


SERILE DE JOI

 

Din ciclul „Iisus prietenul vietii mele”

 

Urs Denisa, clasa a XI-a

           Sunt o mulţime de momente în viaţă când m-am simţit singură, fără sprijinul familiei şi al prietenilor. Într-o asemenea stare îmi amintesc de singurul care a fost alături de mine şi m-a ajutat când am avut nevoie, iar atunci când încep să-mi pierd iubirea faţă de aproapele meu, El mă învaţă ce este iubirea, fiindcă El este iubirea.

           Până în momentul acesta al vieţii mele, când stau în faţa unei file cu pixul în mână, am trecut prin momente de cumpănă, momente care m-au tras în jos şi care m-au introdus în anturajul străzii. Dar atunci mi-am dat seama că ceea ce fac nu e bine şi am cerut ajutor lui Iisus, care nu a întârziat. În semn de mulţumire nu vreau să-L supăr şi vreau să-L cinstesc în fiecare zi.

           Datorită Lui am revenit pe drumul cel bun şi nu mă simt singură. Trăiesc cu dorinţa de a-mi linişti sufletul şi de a mă mântui.

 

 

Boca Alexandra, clasa a VI-a

           În această lume niciun om nu este singur. Alături de noi este Iisus Hristos. Sentimentul acesta îl trăiesc şi eu, simţindu-L ca pe un prieten foarte bun.

           Prietenia dintre Dumnezeu şi mine este una specială, deosebindu-se una de cealaltă prin iubirea acordată de Dumnezeu mie. El mă susţine în orice decizie luată, încurajându-mă tot timpul. Atunci când sunt fericită se bucură şi El alături de mine, iar atunci când sunt supărată este lângă mine să mă înveselească. Biserica este casa prietenului meu – Dumnezeu – unde merg să îmi cer iertare greşelilor făcute, nu doar eu, ci toţi prietenii lui. El, cu mare atenţie, ne ascultă tuturor din biserică rugăciunile şi mulţumirile.

           Iisus Hristos este prietenul vieţii mele şi aşa trebuie să fie pentru fiecare om în parte.

 

 

Puchiu Octavia, clasa a VI-a

           În viaţă niciodată nu voi avea un prieten adevărat, în afară de Iisus. Da, Iisus! Mulţi dintre noi credem în presupuşi prieteni care, până la urmă, se dovedesc a fi duşmani, care ne vor răul. Iisus Hristos este diferit de toţi prietenii, căci spre deosebire de alţii, El va fi alături de mine toată viaţa. Cu toate că nu pot să Îl pipăi, tot ştiu că El există, deoarece Îl simt tot timpul lângă mine, Îi aud vocea care mă povăţuieşte şi ştiu că Iisus Îşi duce traiul în inima mea, în inima tuturor creşrinilor.

           Iisus Hristos este un prieten adevărat, un prieten care nu mă lasă la greu şi care mă va însoţi toată viaţa. Au fost multe momente în viaţa mea în care m-am simţit abandonată, neajutorată. Simţeam practic că nu mai pot continua jocul acesta al vieţii. Dar mereu am găsit pe Cineva căruia am putut să Îi mărturisesc deschis şi fără frică necazurile mele. Acel Cineva nu era nimeni altul decât Iisus Hristos.

           Iisus Hristos, Cel care a venit pe pământ pentru noi, Cel care a murit în Vinerea Neagră pentru mântuirea noastră, Cel care s-a înălţat la ceruri, este candelabrul vieţii mele, indicatorul meu spre viaţa veşnică.

 

 

Cord Cristina-Paula, clasa a VIII-a

           Pentru unii, Dumnezeu este Tatăl cel ceresc; pentru alții – El nu există. Pentru unii, Dumnezeu e Marele Creator, pentru alții e pur și simplu Cel pentru care și la care să te rogi. Pentru unii, Dumnezeu este aerul pe care îl respirăm și fără de care noi nu putem trăi. Pentru alții, Dumnezeu este, din păcate, cuvântul care trebuie rostit la orice în jurătură. Ei bine, pentru mine este și va fi cel mai bun prieten al meu, dar și al tuturor oamenilor.

           El apare peste tot exact ca și chipul unui om într-o oglindă spartă. În fiecare dimineață îmi dă putere să mă trezesc. Când ochii mei se dschid Îl văd, în sfârșit, șezând în icoana de pe perete. Când ajung la școală, în momentul în care calc pragul clasei, El își revarsă puterea și înțelepciunea asupra mea. În timpul testelor mai grele îmi luminează camera minții, deschide cutia de aur cu toate cunoștințele mele, Dumenezeu punându-le pe masa virtuală, pe masa minții. Atunci îmi amintesc tot ce trebuie pentru a așterne pe foaie. După ce ajung cu bine acasă parcă Îl văd. Dumnezeu stă pe scaun în bucătărie, silindu-mă să-mi schimb hainele cu cele de casă. De obicei, când văd că la o temă mai grea știu să rezolv exercițiile știu că Dumnezeu m-a ajutat. El îmi șoptește cu voce stinsă tot ce trebuie să scriu. Ziua decurge mereu bine. Și iată că una dintre cele mai mari opere ale lui Dumnezeu, soarele, se ascunde încet după orizont. Mândra și tăcuta lună se ridică și ea sfioasă pe bolta cerească. În fiecare noapte Dumnezeu, bunul meu prieten, îmi aduce somnul dulce pe gene. Și tot cu voia lui mai trece o noapte dintre cele care îmi sunt destinate să mai rămân pe pământ.

           Având în vedere toate câte le-a făcut pentru mine în fiecare zi, având în vedere că mi-a dăruit niște părinți minunați și o soră minunată, având în vedere tot ajutorul pe care l-am simțit până acum, având în vedere că viața mea este minunată, pot spune tare și clar, cu mâna pe inimă că Dumnezeu a fost, este și va fi cel mai bun prieten al meu.

 

 

Negrea Diana-Roxana, clasa a VII-a

           Pe Dumnezeu, atât Tatăl, cât și Fiul, dar și Sfântul Duh, îl pot considera un prieten, prietenul vieții mele. El este cel căruia îi mărturisesc tot ce am pe suflet, ce mă apasă, ce mi-ar oferi sprijin și știu că tot ce îi spun lui va fi confidențial. Uneori uit de cât de multe face pentru mine și îmi doresc să găsesc un moment de liniște, în care să mă rog lui, mulțumindu-I. El iartă, ajută, iubește și îndrumă. Este mereu aici să îmi aline suferința, să mă protejeze, să mă asculte. Este un izvor de alinare spirituală.

           Când îi atribui titlul de „prietenul vieții mele”, mă refer la un prieten spiritual care mă ascultă, care îmi va fi prieten veșnic, care mi-a oferit prietenia fără vreun merit special, care îmi va fi alături nu doar în timpul vieții, ci și după moarte și pe care nu-L voi da pentru nimeni și nimic.

           Îl întâlnesc pe Dumnezeu ca prieten adevărat în orice loc. Așa cum în biserică are un loc special, pe boltă, de unde veghează înconjurat de stele, așa are un loc special în inima și în viața mea. Și când credeam că nu mă ascultă nimeni, am învățat că acolo sus am un prieten bun, tăcut. El e acel cineva care îmi ascultă rugăciunile, care ține cont de ele și are grijă să-mi fie bine.

           Conștiința mea încearcă să sublinieze și să-mi reamintească faptul că, odată și odată, o să-mi întâlnesc prietenul meu bun, în Împărăția Lui, dar pentru a ajunge acolo am nevoie de multă strădanie și rugăciune în această etapă de pregatire numită viață.

           Îndrăznesc să spun că eu L-am acceptat pe Dumnezeu în viața mea. Este mai ușor cu El. El este prietenul vieții tuturor celor care cred în El cu adevărat. Cu El am crescut, cu El am învățat ce e bine și ce e rău, El îmi este Tată spiritual, dar mai presus de toate – prieten și pentru aceasta le mulțumesc părinților.

 

Grupaj organizat de către prof. Rodica Rus.


590 Vizualizări.
Articol adăugat în 07 Aprilie 2016 ora 08:09 de către Admin.



Adaugă un comentariu

Comentariul tău nu va apărea doar după ce va fi acceptat de catre un administrator.


Nume

Email

Subiect

Comentariu