Să fii suporter nu înseamnă să mergi doar pe stadion şi să începi să scandezi şi să te agiţi, înseamnă să simţi ceea ce zici că simţi pentru echipa pe care o susţii, să îţi pese, chiar să plângi când echipa ta primeşte un gol.

            În urmă cu un an şi jumătate am aflat cum e viaţa de supporter chiar pe pielea mea, fiind invitat la un meci în judeţul Cluj, de către un văr. 

            Primul meci la care am fost eu, a fost o amicală liniştită, ceea ce mi-a aprins dorinţa de a continua să merg la mai multe meciuri. 

            "Botezul”, aşa cum la numit vărul meu, a fost meciul dintre U Cluj şi CFR Cluj, când CFR a luat campionatul. Vărul meu l-a numit "botez”, deoarece a fost primul meci la care am luat parte la nişte "mici” incidente dintre jandarmi şi suporteri, sau cum mai sunt numiţi, huligani. În acea zi am realizat care e diferenţa dintre un meci liniştit şi unul violent, şi credeţi-mă pe cuvânt, e mare diferenţă. Când calci în tribună, sângele începe să se mişte mult mai repede, inima începe să-ţi bată de două ori mai repede, iar adrenalina începe să se facă simţită, dar diferenţa e că atunci când începi să strigi şi să scandezi în tribună, eşti într-un mediu sigur, aş putea spune într-un mediu unde nu eşti lăsat la greu de către lumea de lângă tine, nu doar de cei cunoscuţi, ci şi de cei necunoscuţi, iar atunci când eşti în afară stadionului, înconjurat numai de jandarmi, şi auzi din fiecare direcţie cum se strigă haotic şi fără sens, uneori tot felul de cuvinte care unii le-ar putea numi obscene, totul se schimbă radical - în sensul că eşti atras de acea atmosferă, încerci să te faci remarcat de mulţimea de zeci sau sute de persoane şi atunci se întâmplă nenorocirile, bătăi între suporteri asalturile asupra jandarmilor şi multe altele. 
              Să fii suporter nu înseamnă să mergi doar pe stadion şi să începi să scandezi şi să te agiţi, înseamnă să simţi ceea ce zici că simţi pentru echipa pe care o susţii, să îţi pese, chiar să plângi când echipa ta primeşte un gol. Am văzut mulţi suporteri plângând atunci când echipa mult iubită primeşte un gol, dar uneori se mai întâmplă şi trebuie să trecem peste acele momente şi să continuăm să credem că intr-un final va fi mai bine. 
              De multe ori eşti atras de alţii să faci lucruri nesăbuite, cum ar fi să ataci un suporter advers, sau să sari cu furie către jandarmi sau forţele de ordine, dar aceste lucruri se întâmplă tot timpul, iar atunci poţi ajunge la secţia de poliţie. Am primit chiar şi eu amenzi şi avertismente, chiar şi aici în oraş odată împreună cu un alt prieten, dar deşi acestea s-au întâmplat, am continuat să cred în echipa mea şi am continuat să scandez pe stadioane strigând din suflet "Haide U!!", şi cine e un adevărat suporter, fie el de la U Cluj, fie de la CFR Cluj, Dinamo sau Steaua, ştie ce spun şi va continua cu mândrie să scandeze numele echipei iubite. 
  
   
  
 Ionuţ Bochiş  (XI E)